deasupra Pneumatonului

poezia –i ca banii strânși într-un porc
pune-o la ciorap dar ciorpacu-i rupt
strânge-o-n curea s-o vezi în volum
strânge-o de gât s-o auzi cum te cheamă
trage-o-n plămân expiră în balon
aripi de heliu și umeri de om
david blaine decolează ușor peste
țarini de chelii și pene pline de boli
tot adună pe abacul toți pașii de zbor
dar nu le iese la calcul decât un truc prost
acuma se înghesuie toți să tragă la țintă
un impostor ce râde pe zenit în extaz
toate numai păsări născute în Pneumaton
toate își încarcă indignate flintele
păsări care n-au știut decât să ezite

în lunetă e-un întreg complex de lumini
planez ca crumb peste valea mâhnirii
pune mâna pe armă și țintește bine
halou-i solar și centrul e-n mine
e batman mam’ sau e doar un avion
nu e fanfara în mână c-un molotov
puteți să-mi sugeți pula că eu nu mă mai întorc

pereți subțiri oameni mărunți
mai stai cu paharu-n perete s-asculți
poate curge și vinul când începi să auzi
da da și-napoi la ziua de luni
lideri de carton si mare masculi
iubirea ta e o formă de pedeapsă reciprocă
ca gulliver stau legat pe lazo
ca un homo crescut într-un mediu homofob

aripi de heliu și umeri de om
forța cu care se împinge din sol
nu știa să adune doar să cânte’n trombon
sub soarele tău nu caut vreun loc
fără număr sunt sorii din vechii savoi
ferește-mă doamne de rapperi te rog
că de poți m-oi feri eu și singur
2 0 2 0 post hristos
își înțelege natura hibridul
luăm manhattanul luăm și berlinul
luăm scriitorilor luăm și zizinul
că-i noapte că-i vânt sau noroi
cu pulsul topicii la metronom
și implanturi de platină în craniu
cimitirul armenesc mateevici memoriam
ad maiorem dei gloriam

*
două limbi de Alexandru Vakulovski

la viva fresh store
când ajung la raftul cu bere și
energizante
mai mulți copii

o fetiță se uită la mine și
mă întreabă ceva
eu cu gura căscată
apoi
scuze nu înțeleg

fata mă privește
serioasă
apoi izbucnește în râs

și ceilalți copii strigă
ceva în timp ce
mă îndepărtez spre
alt raft

vezi
îmi zic
nici cu copilul
de la gunoi n-ar fi fost
greu
poate râdea

le trebuie
atât de puțin
iar noi
ne gândim la
limbă

*
când ieși afară de Iulia Iaroslavschi

un ochi la răni altul la țâțe număr alunițele palpez
tatuaje să nu se fi prins una de
dungile de pe falange cum te simți
de la 1 până la 10 ai
4 pe mâna dreaptă încă o glumă îmbibată
cu spray s-a prins de gâtul
nostru
mr. poke culcat
s-a umflat de viermi și gaze de eșapament
ca o minge de fotbal la care te uiți și nimeni
nu ți-o pasează nu că aș juca bine
coborâm scările de la valea morilor doamnele ne
întreabă dacă suntem din românia ai răspuns nu
în duș mă gândesc ce aș fi zis

*
Femeie transformer de Alexandru Buruiană

mi-e greu să te privesc în ochi
fese cu marmeladă
marmeladă-n țâțe buze
iqos
mă fixezi
zâmbești bombată
eli pili povești în wc
te-aș poleniza cu-n vers din pușkin
bufon pe-o seară fără parabeni
am dacia logan
vodkă și slănină cu usturoi

*
poem de Veronica Ștefăneț

de dimineață
simt pe piele împunsături
mici și aproape imperceptibile

de fiecare dată în loc nou
de fiecare dată observ
și mă supăr că-s prea atentă la mine

nu tresar, e suportabil
de parcă ar arde câte un pixel de pe matrice
lăsând informație zero

de parcă cândva demult
aș fi făcut dragoste în vată minerală
pe acoperișul sălii cu orgă

și acum mă scarpin

când totul se șterge treptat
nu te sperii
stai la o parte și urmărești
cum dispari

*
poem de Moni Stănilă

Stăm în vise cu glugile coborâte
peste ochii îngustați de dorința
de a vedea cât mai devreme.

Stăm, unii de-o parte a visului
și alții de cealaltă, coborâți în gecile groase, ne scufundăm ca
picătura de vin fiert în zăpadă.

Stăm, dar în cizmele noastre îmblănite
degetele se bat ca soldații în sulițe. Să nu
înghețe, să nu adoarmă.

Stăm toți în visul meu de iarnă
și când Tu treci prin mijlocul nostru,
Sandu e singurul care nu îți acoperă
gluga cu palmele.
îmi dă un cot și îmi șoptește: spune-i că
poate dormi la noi în camera copiilor.